In mod normal, activitatea de eliminare si reciclare a deseurilor este costisitoare si complicata. Totusi, in ultima vreme, noile tehnologii atat pentru distrugerea, cat si pentru reciclarea deseurilor, sunt mai eficiente si uneori chiar profitabile.
De-a lungul ultimilor ani s-a cristalizat o conceptie care pleaca de la ideea ca trebuie luate masuri coordonate in combaterea problemelor de mediu, pe care le pun deseurile. Este de inteles ca nu se pune accentul doar pe cresterea si imbunatatirea capacitatilor de distrugere, ci si pe gasirea unor noi tehnologii care sa produca mai putine deseuri.
Principiile urmatoare au fost convenite ca fiind necesar de luat intr-o gestiune intergrata a deseurilor:
Principiul celei mai bune tehnici – suna in engleza asa: Best Available Technique Not Entailing Excessive Cost si spune ca vor fi folosite cele mai bune tehnici sau metode care nu presupun costuri excesive.
Principiul prevenirii – spune ca activitatile trebuie ierarhizate dupa importanta, pentru evitarea aparitiei deseurilor, pentru minimizarea cantitatilor, pentru reutilizare, pentru tratare prin recuperare sau prin eliminare.
Principiul Poluatorul plateste – are ca scop, printre altele, responsabilizarea celor care polueaza si care vor suporta costurile de gestionare a deseurilor si de acoperire a prejudiciilor aduse mediului.
Principiul proximitatii – stabileste ca tratarea deseurilor sa se faca cat mai aproape de locul de producere, iar transportul este permis si recomandat numai spre capacitati de prelucrare care dispun de tehnologia necesara tratarii.
Principiul subsidiaritatii – care promoveaza luarea deciziilor la nivel inferior, pe baza unor criterii uniforme, stabilite anterior la cel mai inalt nivel.
Principiul integrarii arata ca activitatile de gestionare a deseurilor nu pot fi disociate, ci fac parte integranta din activitatile social-economice care le genereaza.
